Frumusetea

Da, este aproape sfarsitul vacantei de vara, si sincer, mi se pare ca a trecut atat de repede... mult prea repede. Si asta avand in vedere ca in toate celelalte vacante muream de plictiseala. Nu stiu, viata mea s`a schimbat... In bine, zic eu. Am petrecut o saptamana si ceva impreuna cu o prietena buna si mi`am dat seama ca un prieten alaturi de tine este foarte important, cel putin pt. mine. Este asa placut sa stiu ca cineva e acolo, mereu, pt. mine, si ca ma pot baza oricand pe acel cineva. Este asa placut sa stii ca poti vorbii orice cu acea persoana si ca te poti descarca. Conteaza foarte mult sa incerci macar sa spui ce gandesti. Vezi viata dintr`un alt punct de vedere, vezi partea plina a paharului, vezi viata dincolo de rautate. Poate sunt asa in momentul de fata si din cauza dragostei, dar nu vreau sa deviez de la subiect, asa ca voi vorbi despre iubire intr`o alta postare. Deci... sa vorbim despre frumusete.
Ce este frumusetea ? Degeaba toti spunem ca interiorul conteaza, daca prima oara ne indragostim de aspect. Da, interiorul conteaza, chiar mult, dar si exteriorul conteaza, de asemenea, mai ales in ziua de azi. Tocmai de aceea cred ca fiecare persoana e frumoasa in felul ei. Fiecare persoana are trasaturi unice si deosebite. Si acum stiu ca veti spune ca NU, nu fiecare persoana e frumoasa. Dar cu siguranta fiecare persoana este deosebita, si oricat ar incerca cineva, nu ar putea sa o inlocuiasca, chiar daca are un comportament banal sau unul mai special. Iar cand comportamentul este unul special, este imposibil de copiat. Niciodata nu voi vrea sa fiu altcineva, cel putin acum. Si nu trebuie sa vreti nici voi asta, niciodata. Daca viata voastra o ia, la un moment dat, razna, pastrati`va calmul. Fiecare om, atunci cand incearca sa urce pe cel mai inalt munte, mai cade din cand in cand. Conteaza sa ai puterea sa te ridici, sa continui sa speri si sa iti vezi de drum, pt. ca poti. Ce legatura are asta cu frumusetea interioara ? Pai are, pt. ca atunci cand esuezi in ceva ce iti propusesei, si ii vezi pe altii care, de fatada, par fericiti, ai da orice sa fii in locul lor, fara sa stii ca poate au trecut, trec, sau vor trece prin lucruri de 1000 de ori mai urate/grele. Si spun asta pt. ca, odata, am vrut sa fiu altcineva doar pt. ca aveam impresia ca niciodata nu puteam reusi ce vroiam sa reusesc. Dar m`am inselat. Stiind lucrurile de azi, nu as da timpul inapoi si nu as schimba nimic, daca as putea, pt. ca, pana la urma, totul se intampla cu un rost. Nu trebuie sa schimbam noi TOATA istoria vietii noastre doar pt. ca nu ne`a convenit ceva la momentul oportun. Greselile si esecurile vietii noastre ne fac persoanele care suntem azi, iar peste cativa ani ne vom aduce aminte doar de reusite si de amintirile placute pe care le`am trait, nu de depresiile prostesti din adolescenta. Si da, asta a avut legatura cu aspectul interior... Sa crezi in tine este un detaliu extrem de important. Trebuie sa fii mandru de tine. Personal, acum, sunt mandra de mine :).
De asemenea, cel mai deosebit lucru este, atunci cand te trezesti, sa te uiti in oglinda, sa zambesti, si sa iti spui: "sunt o femeie frumoasa". Si sa nu uitati niciodata, fetele fericite sunt CELE mai frumoase. Asta pt. ca zambetul sincer este cel mai deosebit accesoriu pe care il poate purta cineva. Te schimba total. De asemenea, si privirea unor ochi ce sclipesc la lumina soarelui sau in adancul intunericului infrumuseteaza orice chip. Si toate detaliile astea, care scot la iveala frumosul, nu prea le poti avea daca esti trist. Asa ca, be happy :). Totul se rezolva, si cum am mai spus, totul se intampla cu un rost.
Si astfel vorbind despre frumusete in general, pot incheia si postarea asta. Sper ca ati inteles ce am vrut sa spun si ca sunteti mandri de voi in orice clipa a vietii. Stay strong <3 !
       

Aparentele inseala !

Si m`am saturat sa imi spun in sinea mea: "Uite ce viata perfecta are X, uite aici o prietenie perfecta, uite aici o familie perfecta" ! Fals :). Nimic nu e perfect. Si totusi dupa atata timp mi`am dat si eu in sfarsit seama. Ideea e ca eu vad viata multora perfecta, nestiind ca ei ascund imperfectiunile. Pai daca ar fii sa o luam asa, multi imi considera mie viata perfecta, desi eu o consider oribila. Si nu e asa. Mi`am dat seama si de asta. Tot ce credeam eu rezuma din comparatiile mele prostesti: viata mea cu viata altora, prieteniile mele cu prieteniile altora, familia mea cu familiile altora. Si stii ce, incep sa fiu multumita de viata mea. Incep sa ma multumesc cu ce am. Aici tine si de incredere. O sa iau ca exemplu o prietenie oarecare. Tu vezi chestiile astea din ansamblu, nu stii conversatiile lor pe mess, nu stii contrazicerile lor si nici chestiile enervante pe care fiecare persoana le are. Tu vezi decat niste poze, care dau impresia de perfect si crezi decat ce auzi de la altii. Si totusi aici e o filozofie prea prea, pe care nu stiu cati dintre voi o vor intelege. La fel e si cu viata cuiva. Fiecare vrea ca ceilalti sa creada ca este in permanenta fericit, ca nu il raneste nimeni si nimic, etc. Dar nu e asa. Ganditi`va cum ar fii ca fiecare ins sa stie cat de sensibil este X sau cate probleme are Y. Ar putea ajunge bataia de joc a multora care dau impresia de viata perfecta si care au incredere in ei in cateva secunde. E aiurea, stiu, si nimeni nu a spus ca vaiata e corecta. Viata e la propriu o incurcatura, mai ales in zilele de azi. La fel e si atunci cand vorbesti cu o persoana f2f si iti spui ca "oaw, cat de draguta e, nu pot sa cred ca nu m`am imprietenit cu ea de mai demult", iar peste cateva zile aflii ca e o cu totul alta persoana. Evident ca fiecare vrea sa isi faca o impresie de inceput buna, dar numai prietenii adevarati cunosc acea persoana cu calitatile si defectele ei. In fine, nu pot sa fiu singura care crede asta. Cam asa sta treaba... Si sincer, poate si eu mai fac la fel (prietenii mei cunosc). Eu merg pe criteriul "ma respecti, te respect". Nu prea imi place sa fac pe tipa dura, dar cand trebuie, o fac :). Si cine a spus ca nu pot fii rea pana si cu cei mai buni prieteni ai mei ? Atata timp cat eu vreau tot ce`i mai bun pt. ei, iar ei se indreapta catre partea opusa, pot schimba foaia... Nu va lasati condusi de fatada, aveti incredere in voi si totul va fii mai mult decat perfect :* !
            

Prieteni ?

Nu am mai scris de mult, stiu. Oare ce rost are sa reiau aceleasi motive din nou, si din nou, si din nou, cand cu totii stim, defapt, ca avem o viata, unii roz, altii neagra, altii multicolora :) ? Ce am facut pana acum ? Mi`am trait viata, cu urcusurile si coborasurile sale, ca pana acum. Am plans, am ras, si, intotdeauna, am continuat sa sper si sa cred ca roata se va intoarce odata si odata. Am avut un Paste ok, desi parintii nu mi`au fost alaturi. Sper ca voi l`ati avut perfect :), deci, Hristos a inviat ! Si poate ar fii cazul sa trec direct la subiectul meu, ci anume, prietenii. Hmm... prieteni ! Trecand printre atatea chestii neplacute, nu stiu daca mai exista prieteni. Da, poate exista, dar nu exista acel prieten perfect, ca intr`un film cu adolescenti, sau, cum, aparent, sunt majoritatea pe facebook sau in scoli. Am invatat ca cel mai bun prieten trebuie sa iti fii tu insuti, si ca, trebuie sa te simti bine in pielea ta si sa te iubesti, incercand in fiecare zi sa te perfectionezi. Prea multa perfectionare strica, pt. ca incercand sa iti elimini toate defectele iti creezi mai multe, dar, uneori, ajuta. Am invatat ca fiecare om are defectele lui, unii au mai multe, altii mai putine. Am multi prieteni, dar putini adevarati. Incerc, astfel, sa le accept defectele prietenilor mei adevarati si sa le admir pe zi de trece mai mult calitatile. Cateodata simt ca se umple paharul, dar cand ma calmez si il vars, descarcandu`ma, parca totul e mai ok. Dar, stii, nu sunt acel tip de persoana care sa accepte, pur si simplu, nu sunt. Incerc, chiar daca imi voi pierde, pana la urma, toti prietenii, sa ii perfectionez, si asta pt. ca ii iubesc cu toata firea mea. Chiar daca ma fac ignoranta si nepasatoare, nici nu stiu ce batalie se da in fiecare secunda din viata in interiorul meu, caci, prezenta exteriorului de fatada poseda orice om :). Lasand asta la o parte, pt. ca deja am obosit sa va explic tuturor, printre criticile si jignirile voastre, ca imi pasa prea mult pt. o singura viata, daca as vrea sa fiu nepasatoare, desi mi`ar fii greu, as fii cu adevarat nepasatoare, si nimanui nu i`ar conveni. As mai avea multe de spus, dar imi e prea greu sa exprim tot ce am pe suflet, cum am facut si pana acum. In concluzie, chiar daca, poate prietenii mei nu ma iubesc, eu o fac, pt. ca pt. asta exista prietenii. Si nu e o postare trista, este crudul adevar.

Confuza, probabil fericita

V`ati fi gandit vreodata ca o simpla discutie cu mama voastra va poate salva in mare parte adolescenta ? Vocea calda si protectoare a mamei parca va incalzeste sufletul, iar experienta sa va face sa aveti incredere in ea. Cand eram la capat de drum, au fost nevoie de doar 3 propozitii pt. a ma face sa ma gandesc ca viata e frumoasa. In prezent, nu cred asta pe deplin, sunt intr`o adevarata stare de confuzie, dar am incredere ca Dumnezeu ne iubeste familia :). Poate aberez, din punctul vostru de vedere, dar, daca asta ma face sa ma simt mai bine, nu ma voi opri din a spera doar pt. ca vreti voi. De ce sunt intr`o stare de confuzie ? Pff. Sincer, parca toata lumea este cu susul in jos, si eu ma duc cu ei, totodata. Cum as putea sa ma enervez pur si simplu pe un amic cand a facut ceva de care, inainte nu imi pasa, desi am lamurit cu mine insami sa fiu calma ? Mda, mama da vina pe subconstient, care e stresat din cauza clasei a 8`a. Eu dau vina pe... varsta, ca de obicei. Discutiile nu isi mai au rostul, cateodata pur si simplu nu inteleg. Unii prieteni de ai mei poate se si simt in postarea mea :), dar, degeaba. Nu inteleg din simple dialoguri, sau, poate, din nou, nu inteleg eu. De ce atatia nervi ? Ma deranjeaza minciuna refacuta, care, imi da si mai multa stare de confuzie. Stii ce ? I don`t wanna care anymore about that. Vreau sa imi traiesc viata, iar daca acele respective persoane nu se vor schimba, vor avea si singuri de suferit consecintele. F**k all that stupid things about confusion :|. Dar, parca nici nu poti fii fericita, daca nu treci peste aceste faze, iar eu nu pot trece peste ele daca nu le rezolv. Si, ghici ce ? Nu pot fi rezolvate prea curand :). Pur si simplu, nu am cu cine. O sa dau uitarii, o sa incerc sa nu imi mai pese, ca odata. Vreau sa fiu fericita, ca poate chiar am si motive. Am spus, poate. Da, am dat uitarii. Pot urca pe treptele unui om fericit, dar, parca imi e frica sa pasesc pe prima scara. Si, am pasit. Poate acum sunt fericita, poate. Oricum, primele trepte sunt minoritati, sunt, un om fara griji inutile, asa cum trebuia sa fiu din totdeauna. O sa dureze cateva saptamani, luni pana sa ajung pe treptele euforiei. Si acele trepte se numesc "copilaria" :). As da orice sa fiu din nou copil. Dar, cine a spus ca nu pot avea sufletul unuia ? Cum spuneam, in catva timp, cu multa ambitie (caci sa urci sute, mii de trepte nu este tocmai usor), voi reusi sa fiu persoana de altadata. Asta, bineinteles, si cu ajutorul prietenilor mei adevarati, al familiei mele si al... al tot frumosului si atat ce ma inconjoara, caci poate chiar am parte de frumos, pe care nu il vedeam de pesimismul inutil :). Mi`am pus gandurile si sentimentele pe un blog. Nu stiu daca cuiva ii va pasa, sau nu. Ceea ce vroiam eu sa spun, defapt, este sa nu va pierdeti niciodata speranta.

         

Adolescenta

Pff... E atat de greu, e mult prea greu. Nu e numai stresant, ci, cateodata insuportabil, asemanat cu moartea. Imi aduc aminte cand eram fericita pe deplin, vorbeam cu prietenii si le spuneam din orice prostie ca vreau sa mor. Da, asta se numea lasitate. Iar acum... Acum, cand, sunt clipe in care la propriu simt ca mor - si asta din cauza problemelor de sanatate, care sunt legate, bineinteles, de varsta -, as da orice sa fie totul ca inainte. De ce sunt oare oamenii atat de ipocriti ? De ce am fost, eu, atat de ipocrita, incat, atunci cand aveam motive sa fiu fericita, tot ce faceam erau fitele care nu imi mai dispareau odata din cap ? Sa aflu ca sufar de o mica stare de depersonalizare a fost ca si cum mi s`ar fi spus in fata ca sunt nebuna. Dar sti ce ? Lupt, acum lupt. Si asta pt. ca am de ce sa lupt. Viata e pretioasa, sti, e unica. Si nu sunt singura. Niciodata nu voi fi. Numai din clasa, un sfert din colegi sunt in situatia mea, si ma inteleg, si apreciez asta. Acum 1-2 ani, cand auzeam ca adolescentii se sinucid, imi spuneam "Doamne, au probleme mintale, serioase". Dar acum, stiu de ce o treime din adolescenti sufera de depresii si ajung la cazuri extreme. Stiu de ce. Si niciodata nu m`as fi imaginat pe mine, Dady, cea de la 4 ani - care si acum, inca, mai are sufletul de copil si tanjeste dupa copilarie -, traind asa ceva. Pai cum sa supravietuiesti asa ? Cum sa treci zilnic prin ameteli, depresii, stari de lesin si chiar de moarte ? Induram 1-2 saptamani, dar zilnic ? Chiar nimeni nu are mila de noi ? Stiu, pun prea multe intrebari, dar niciodata nu am mai fost atat de confuza. Si sincer, scriind de blog, vazand si altii ce simt si stiind ca nu sunt singura, ma relaxez, ma calmez, oftez, ma ridic si imi vad de viata cu optimism. Nu am trait nici macar jumatate din viata, si eu ma gandesc la moarte ? De ce sa alegem calea cea usoara ? Viata este o lupa continua, sa stiti asta, dar, sa stiti si ca dupa ce castigati lupta, va veti spune in gand "Pff, asta chiar a meritat". Si da, merita. Merita sa lupti pt. viata, si veti vedea si de ce. Nu pot sa ghicesc in viitor, dar pot sa vad adultii, care, si ei au fost ca noi odata, si care, acum, duc o viata magnifica - si prin cuvantul "magnific" nu ma refer la perfectiune, si la faptul ca nu mai sunt asa cum suntem noi, adolescentii, acum -. Prea multa logica, prea multe batai de cap. Si da, la propriu, organismul meu este confuz, ametit, am momente in care vad in ceata si este al dracului de enervant. Dar asa este adolescenta ;). Intr`un an nu poate fi numai soare :). Iar cand voi creste - urasc sa spun asta -, imi voi aduce aminte cu placere de adolescenta si cu siguranta voi avea ce sa povestesc copiilor, nepotilor mei. Si spun asta sigura ca ei vor avea si mai mare nevoie de sfaturile si de sprijinirea unui adult, care a trecut deja prin adolescenta de azi decat am eu nevoie acum, pt. ca sunt convinsa ca aceasta varsta va deveni din ce in ce mai greu de indurat pt. toti, pt. ca, draga, cu toate innebunim si nu mai tinem cont de cam nimic inafara de gama "baieti". Da, traim clipe de vis alaturi de ei, si nu ne mai gandim la absolut nimic inafara lor, ne sprijinim intotdeuna de baieti atunci cand suntem intr`o relatie. Dar ce se intampla dupa ? Pai dupa - pt. ca, majoritatea baietilor, sunt niste gunoaie -, cadem in stari adanci de depresii si ne bagam picioarele in ea de viata, nu ? Stiti ceva, fuck boys ;). Ei nu stiu sa iubeasca - mai ales la varsta asta -. Si asta este numai un motiv din acele sute pt. care ne vine sa ne urcam pe pereti. But, keep calm :). Cu rabdare si optimism, treci peste tot. Si sa stiti ca atunci cand ploua cu tunete si fulgere, dupa va veni adevaratul soare. Adolescenta este foarte grea - si in aceasta perioada, tot ce inainte priveam normal, acum vedem negru, asa este, este normal -, dar, cu totii trecem prin ea si trebuie sa ii aratam ca nu ne lasam influentati de greutatile sale, si ca ii putem si face fata cu brio. Pe mine una, muzica ma relaxeaza enorm in aceste situatii. Keep smiling :).
             

Greutati...

Pt. ca nu am mai scris de mult timp, astazi o sa am multe de impartasit cu voi. Pt. inceput, sa vorbesc despre tabara cu Chinan... Nimic obisnuit, distractie si cam atat :). Bineinteles, certuri (si impacari), cateva probleme, aroma copilariei din tabere. Stingerea la 22, dar (aproape) toti ne culcam dupa ora 23. Mancare gen cantina, jocuri de carti in camere (in paturile alea suprapuse, la etaj) si bar, poate si cateva prostii, dar astea nu conteaza asa de mult :)... Nu am de gand sa spun tot ce a fost in tabara, insa va spun ca pur si simplu am adorat parcurile de distractii. Dar, acest fun total avea sa se termine curand, pt. ca nu stiam cate greutati ma asteapta. Incepea o telenovela totala, parca intamplari cu cuprinse din romane. In timp ce ma distram in tabara, mama era in a 2`a plecare in strainatate si nu era asa de greu (si nici atat de mult). Dupa putin timp, acasa, totul mergea (sa zicem ca) perfect. Aceeasi caldura sufleteasca, aceeasi persoane, totul ca inainte. Mama venea si ea dupa 3 zile, eram splendid de fericiti cu totii. Insa, totul era doar o inselaciune. Nu a durat decat o zi dupa sosirea mamei, ca sa aflam ca pleaca din nou. Nu, nu 2 saptamani, ci 2 luni :). Sfasiata, tot ce am putut sa "ii spun" a fost sa ii arunc o privire inocenta, care, pt. ea, facea cat 1000 de cuvinte. Si a inteles totul, dar degeaba :). A plecat. Primele zile a fost perfect ok, dar, dupa o saptamana de la plecarea ei, parca un blestem (care, se pare ca tine si pana azi) se abate asupra familiei noastre. De ce ? Veti fi uimiti. Pe 15 (sau 16) Septembrie, o zi obisnuita. Merg la scoala cu bunicul (perfect sanatos, de fel). Ajungem in statie si ma departez 1 metru de el. Dar intr`o secunda, totul era distrus. Aud un zgomot moderat de puternic, ma uit in spate si inlemnesc. Era bunicul meu, cazut la pamant. Am trait 20 de minute, uitandu`ma neajutorata (si dand telefoane peste tot) la el, vazandu`i ultimele clipe de viata, vazandu`l cum moare. Ambulanta... Degeaba. Totul era pierdut :). Mama vine acasa, urmatoarea zi. Ne consoleaza pe toti, sta o saptamana (o saptamana de vis, lucrurile devenisera din nou bune) si pleaca din nou. Credeam ca totul a luat sfarsit. Dar nu era asa. Zuky se imbolnaveste. Operatii grele pt. el. Acum se simte bine. E in camera de jos si probabil doarme. Plec la scoala (o alta zi obisnuita). Seara, tata vine sa ma ia. Mergem la un restaurant, mancam, totul bine. Ajungem acasa. Cainii erau afara, eu deja banuiam ce se intampla, tata dadea vina pe mine ca ii uitasem afara. Tata parca masina. Eu, cu pasi alarmati ma apropii de usa. O vad larg deschisa si toata casa intoarsa cu susul in jos. Nu plangeam, stateam. Socata. Urc scarile, casa era la fel (chiar mai rau). Nu imi gasesc la laptop`ul (alaturi de sute de amintiri in el), camera foto si video si bijuteriile primite de la mama. Atunci, ies afara si ma asez pe trotuar, rezemata de casa. Era un chin. Poate acum ar trebui sa pun in calcul si cele 3 accidente avute cu masina. Nu sunt grave, dar... sunt. Acum am un laptop nou, tot ce aveam inainte, dar nu e la fel. Pur si simplu nu e. Eram sigura ca o sa am lucrurile mele recumaprate, dar amintirile nu pot fi inlocuite (cred ca) niciodata. Voiam sa plec din casa. Nu mai era casa mea. Acum... E bine :). Baghera (motanul meu, speranta mea) ma consola mereu. Insa... Noaptea, tata pleca la servici. La jumatatea drumului, Iore (5 km de casa), Baghera sare pe geam. Il pierd. Dar am incredere. O sa vina acasa. Pt. ca e destept. Desi a trecut o saptamana (si ceva), 5 km pt. o pisica, in oras, pe o asa vreme, nu se parcurg in 2 saptamani. Il astept. Poate sa vina peste luni de zile, dar sa vina, pt. ca e al meu, doar al meu si asa va fi vesnic !!! Stiu ca ma iubeste :). Acum, am impresia ca familia o ia razna (tata de dorul mamei, incerc sa il consolez cat pot si stiu ca totul o sa fie bine (dar cand ?!), eu, bolnava, mama amagita (din cauza tachinarilor tatei) si bunica... bunica). E greu, foarte greu, dar, cu Dumnezeu langa mine si cu prietenii mei, trec peste orice. Dumnezeu ma incearca, sunt sigura. Viata nu e perfecta pt. nimeni. Viata e grea, foarte grea, uneori chiar insuportabila. Dar... e viata, asa trebuie ea sa fie, ca un puzzle. Caci pana la urma, toti ajungem in acelasi loc, nu :) ? Un sfat, pt. cei care trec prin greutati... Oricat de greu v`ar fi, nu va lasati. Fiti puternici. Totul e remediabil si totul trece, cu timp si cu rabdare, caci, cu rabdarea treci si marea :). Intotdeauna va exista speranta (pt. ca nu moare niciodata !!!) si intotdeauna vor fi si furtuni in viata oricaruia. Insa dupa ploi, vin curcubee, trebuie doar sa astepti sa treaca vremea urata. Niciodata nu se stie cat de cald va fi dupa :). Treceti cu capul sus peste tot si depasiti greutatile vietii. Aratatii vietii ca sunteti mai puternici decat ea, si ca voi sunteti stapanii vietii voastre, nu invers :).  

Muzica

Astazi o sa vorbesc despre muzica :). Daca o sa pui 10 persoane sa iti defineasca "muzica" in sine, vei primi, cu siguranta, 10 raspunsuri diferite. De ce ? Pt. ca muzica este ca un univers propriu, in care fiecare traieste asa cum vrea si in care te poti relaxa de fiecare data cand esti trist. Muzica te calmeaza. Nu am realizat, dar tocmai am descris`o mai sus in propriile mele cuvinte :)). Pt. unii, muzica este chiar cel mai bun prieten al lor, care a fost tot timpul langa ei atunci cand au avut nevoie. Ce`i drept, nu pot sa neg faptul ca am plans sau am ras in hohote ascultand muzica. Cand ma trezesc ascult muzica, cand vorbesc pe mess la fel, iar noaptea, adorm tot ascultand`o. Pt. unii muzica inseamna viata (iar aici e bun citatul "no music, no life"). Eu una, sincer, nu as putea trai fara muzica :). Si acum, in timp ce imi devorez pepenele :)), m`am gandit sa va arat doar cateva melodii pe care le ador (si nu, nu sunt toate, ci decat cele care imi vin acum in minte):
- http://www.youtube.com/watch?v=RcmKbTR--iA&ob=av2e
- http://www.youtube.com/watch?v=EgT_us6AsDg
- http://www.youtube.com/watch?v=fzb75m8NuMQ&ob=av2e
- http://www.youtube.com/watch?v=r_8ydghbGSg
- http://www.youtube.com/watch?v=sEhy-RXkNo0&ob=av2e
- http://www.youtube.com/watch?v=pOf3kYtwASo&ob=av3e
- http://www.youtube.com/watch?v=mqWq_48LxWQ&ob=av2e
- http://www.youtube.com/watch?v=rYEDA3JcQqw&ob=av3n
- http://www.youtube.com/watch?v=VT8fOGdu3tg
- http://www.youtube.com/watch?v=0eBUkMMnrHs
- http://www.youtube.com/watch?v=C3oS57ViLcI&feature=related
- http://www.youtube.com/watch?v=RCI6YskySMM&ob=av2e
- http://www.youtube.com/watch?v=mXvmSaE0JXA
- http://www.youtube.com/watch?v=SR6iYWJxHqs&ob=av2e
- http://www.youtube.com/watch?v=EAc4zHEDd7o
- http://www.youtube.com/watch?v=Qq4j1LtCdww&ob=av2e
- http://www.youtube.com/watch?v=NcbAibPA2yY
- http://www.youtube.com/watch?v=QUwxKWT6m7U&ob=av2e
- http://www.youtube.com/watch?v=AaXaig_43lU
- http://www.youtube.com/watch?v=WOKI_tIBWVI&ob=av2e
- http://www.youtube.com/watch?v=KQ6zr6kCPj8&ob=av2e
- http://www.youtube.com/watch?v=fV4DiAyExN0&ob=av2n
- http://www.youtube.com/watch?v=4YOcA_2My9U
- http://www.youtube.com/watch?v=OtuwzXFUCm4
- http://www.youtube.com/watch?v=Oe4Ic7fHWf8&ob=av2e
- http://www.youtube.com/watch?v=pyopISXpJ20
- http://www.youtube.com/watch?v=n86PHhFHGt8
- http://www.youtube.com/watch?v=jqpAgMxhx30&ob=av2e
- http://www.youtube.com/watch?v=oBhj-Tv4WHI
- http://www.youtube.com/watch?v=wagn8Wrmzuc&ob=av2e
- http://www.youtube.com/watch?v=BXpdmKELE1k&ob=av2e
- http://www.youtube.com/watch?v=NWdrO4BoCu8&ob=av2e
- http://www.youtube.com/watch?v=KlyXNRrsk4A&ob=av3n
- http://www.youtube.com/watch?v=TJAfLE39ZZ8&ob=av2n
- http://www.youtube.com/watch?v=_Z5-P9v3F8w&ob=av2e
Cred ca am pus destule melodii... Deja s`a creeat un fel de playlist :)). Da, unele dintre ele m`au facut sa plang, pe cand altele mi`au ridicat cu mult moralul de fiecare data cand eram nervoasa. In orice caz, sper sa va placa... Enjoy :*.